tată și iubit

sunt formulări cam de dragul rimei, fără să aducă un conținut adecvat. Spre exemplu, de ce n-ai spune "Ori liniștii din miezuri"?

Am o rugăminte...
Mai uită-te o dată pe text
și spune-mi pe unde mai scârțâie...

de prezența dumitale aici,
dar textul e la cald
și nu îmi dau seama
unde dau rateuri...

sunteți supărat pe mine
de nu-mi mai dați nici un semn?
Opinia dumitale
îmi era ca o îmbrățișare de mamă...

Glumesc, bineînțeles! Dar am adus deocamdată câteva mici modificări, deja trecute în versuri; nu le mai enumăr, pentru că dumneavoastră aveți ochiul format și vă formați o părere dacă e bine sau nu; am pus și virgulă înainte de conjuncția "de"/ dacă

E cerul răsturnat în marea lină
Ori aprigă, de este în furtună,
Adună-ți norii, fulgeră și tună
Ori liniștii din miezuri tu suspină.

Când valul duce stele-n rădăcină
În noaptea cea, cu raze pe retină,
Să nu aștepți ca moartea să îți vină
Chiar dacă viața este o minciună

mici modificări de impact: virgulă ori după "călugărit", ori după "tău"; apoi, în loc de "un tată-n chip cioplit" - "și tată-n chip cioplit"; iar în ultimul vers: în lic de "să-ți fiu iubit" - voi fi iubit

Călugărit, în traiul tău adu-mă
Să-ți fiu și tată-n chip cioplit pe veci
Copilă cu singurătatea mumă.

Să îți redau apoi amoruri reci
În matematici ploaia când se-nsumă
Voi fi iubit în plânsete când treci.

În speranța că am ajutat un pic, vă mulțumesc și eu pentru îngăduință și.. lectură!

dacă ajustez atât
nu mai este textul meu...

Mulțumesc, oricum,
de implicare...

pe strofele propuse de Elena:

De-i cerul răsturnat în marea lină
Ori aprigă, de este în furtună,
Adună-ți norii, fulgeră și tună
Ori liniștii din miezuri tu suspină.

Când valul duce stele-n rădăcină
În noaptea ceea, cu raze pe retină,
Să nu aștepți ca moartea să îți vină
Chiar dacă viața este o minciună

la celelalte

Călugărit, în traiul tău adu-mă
Fiindu-ți tată-n chip cioplit pe veci
Copilă cu singurătatea mumă.

Să îți redau apoi amoruri reci
În matematici ploaia când se-nsumă
Ți-aș fi iubit în plânsete când treci.

= doamna Papadopol,
Ștefan Petrea
[01.May.25 09:14]
dacă ajustez atât
nu mai este textul meu...

ăsta este rolul redactorilor (nu că am fi noi asta, dar pe un atelier literar se beneficiază de servicii similare acestora, gratis)

n-am auzi, încă, să se spună că textul nu mai aparține autorului după ce acesta a fost corectat împreună cu autorul

în cazul de față, observațiile nu au adus modificări substanțiale textului, nici pe departe

spor!

stau cu capu-n palme
și mă mir ca prostu...
De unde atâtea reformulări
pe un suport, pare-se, viguros?

te*-aș fi iubit

erată de prisos

Ștefan, sugestiile sunt doar parte din dialogul care se vrea constructiv, niciun reproș
textul -viguros- îl poți păstra cum este
propunerile doar să le analizezi, vei observa cum sunt și alte interpretări

Măcar cele două virgule...

Și în versurile acestea, am încercat să evităm repetiția: "ta"
În noaptea ta, cu raze pe retină,
Să nu aștepți ca moartea ta să vină

Dumneavoastră, bineînțeles, acceptați sau nu...; ați cerut ajutorul fiind "cald" poemul, am intervenit cu inspirația de moment!

Elena
nu știu pe tine cine te-a invitat :))

dar eu m-am băgat în seamă
(am o listă cu cei despre care am observat că nu le cade bine prezența mea,
din politețe îi evit, acum m-a luat valul)

Eu am intervenit, fiindcă am mai spus... și am fost aproape
Dar... înțeleg. Vreau, totuși, să știe domnul Ștefan că îmi plac mult poemele dumnealui.

nu vă supărați pe mine...
Eu sunt puțin... alienat...

alien-at...

Sau... dublu autoportret! Ne recunoaștem!