Poezie
Sonet banal trei
1 min lectură·
Mediu
Pe-afară ploaia-n piatră se aşază
Văzduhul rătăcind spre-acolo stropii
În frunte pus destinul, ca ciclopii
Ferăstruind lumina-n nor sub rază.
În ochiul sorţii des se sting miopii
Şi calea lor doar Dumnezeu veghează
Cuvântul mi-l adun să cânt o frază
Pe lume nemurirea să-mi apropii.
Dar veşnicii n-am zice-n tot Pământul
Răpus de ai mormântului mei zori
Iar rugăciunea dezvelind-o Sfântul.
Pe limbă am veninul uneori
Când babele-şi topesc pe guri descântul
De în urechi te trece cu fiori.
07967
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet banal trei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14169653/sonet-banal-treiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVsă-l citim mai întâi
cine mai are timp?:)
cine mai are timp?:)
0
SVam obiceiul să citesc și să scriu
deci: de ce este ales acest titlu? am vrut să mai întreb. îmi pare o ironie, apoi să observ că se propun poeme la modul serios. sugestie : folosiți “banal” ca sub- titlu, asumați-vă un titlu pe temă
în prima strofă remarc expunere razei de lumină din nori. este un tablou reușit. chiar pot vedea și ciclopul.
singura legătură cu strofa a doua îmi este tot acea rază. poate n-am prins introducerea. ploaia se dorește a fi un fel de început al înmuierii? ca și când miopul a fost la întâi orb (piatră) și prin grija cerului, prin ploaie, a fost nu doar spălat ci și scos din orbire? și uite așa raza, care este speranța ce leagă misiunea de strofa a doua.
și-apoi, ironia sorții și speranța-i năruită- cum a putut să vadă/ să priceapă, a devenit om- omenească devenire.
în mormânt nici că-i rost de căutare
deci: de ce este ales acest titlu? am vrut să mai întreb. îmi pare o ironie, apoi să observ că se propun poeme la modul serios. sugestie : folosiți “banal” ca sub- titlu, asumați-vă un titlu pe temă
în prima strofă remarc expunere razei de lumină din nori. este un tablou reușit. chiar pot vedea și ciclopul.
singura legătură cu strofa a doua îmi este tot acea rază. poate n-am prins introducerea. ploaia se dorește a fi un fel de început al înmuierii? ca și când miopul a fost la întâi orb (piatră) și prin grija cerului, prin ploaie, a fost nu doar spălat ci și scos din orbire? și uite așa raza, care este speranța ce leagă misiunea de strofa a doua.
și-apoi, ironia sorții și speranța-i năruită- cum a putut să vadă/ să priceapă, a devenit om- omenească devenire.
în mormânt nici că-i rost de căutare
0
IG"pe-afară ploaia-n piatră se așază,
văzduhul rătăcind spre-acolo stropii
pune-n frunte destinul, ca ciclopii
ferestruiți, umbre-n raze, sub pază"
văzduhul rătăcind spre-acolo stropii
pune-n frunte destinul, ca ciclopii
ferestruiți, umbre-n raze, sub pază"
0
IG"ochii bolții, strâmtați se sting, miopii
și drumul lor doar Domnul îl ghidează,
cuvinte-adun, spre nori, încă o frază,
pe lume nemurirea să le-aproprii"
și drumul lor doar Domnul îl ghidează,
cuvinte-adun, spre nori, încă o frază,
pe lume nemurirea să le-aproprii"
0
IGUltima strofă terțină, prost meșteșugită. Sună total aiurea. Penultima, așa și așa. Puțin să se reaplece autorul pe sonet... altceva ar ieși.
Am arătat, SIV, că se poate îndrepta. Acum înțeleg marea ironie a lui Ruddy, atunci când i-am acordat stea poetului Ștefan Petrea. Prea repede expediază în versuri gândurile sale. E inspirat, vede mult, însă nu cizelează textele sale.
Am arătat, SIV, că se poate îndrepta. Acum înțeleg marea ironie a lui Ruddy, atunci când i-am acordat stea poetului Ștefan Petrea. Prea repede expediază în versuri gândurile sale. E inspirat, vede mult, însă nu cizelează textele sale.
0
SVde mult folos, Irinel.
nu m-aș fi oprit pe astfel de “amănunte”
mie un text îmi spune ceva sau nu, are idee sau nu, e plin de franjuri metaforici sau are metafore adevărate.
tehnica, o trec cu vederea.
mă obosește și la “haiku” să stau să număr silabele.
respect rigorile unor genuri și mai ales mă înclin în fața celor care reușesc poeme cu rimă cu conținut puternic, nu doar vorbe goale și rime îngrămădite.
poezia cea mai simplă nu există.
cum nu există cea mai complexă, cea mai reușită…
poezia e dacă eu o văd așa și ca să o văd astfel trebuie să mi-o ofere cineva; cineva altul, cineva eu.
nu m-aș fi oprit pe astfel de “amănunte”
mie un text îmi spune ceva sau nu, are idee sau nu, e plin de franjuri metaforici sau are metafore adevărate.
tehnica, o trec cu vederea.
mă obosește și la “haiku” să stau să număr silabele.
respect rigorile unor genuri și mai ales mă înclin în fața celor care reușesc poeme cu rimă cu conținut puternic, nu doar vorbe goale și rime îngrămădite.
poezia cea mai simplă nu există.
cum nu există cea mai complexă, cea mai reușită…
poezia e dacă eu o văd așa și ca să o văd astfel trebuie să mi-o ofere cineva; cineva altul, cineva eu.
0
ce părere aveţi?