Poezie
truism ics
1 min lectură·
Mediu
aplauzele pământului duc laudă ploii
vântul dă grai pietrei, rostogolind-o
şi parcă şi puţin ar ninge amintind ghioceii
având capetele lor de petale mirosind a omăt
pe la vreun om tăcerea îi soarbe zgomotele inimii
mortul e frumos şi geamăn eternităţii
noi, viii, bem sânge hristos
om odihni curând în înviere
şi clipa va trece cum anul
pe tine, femeie, te amintesc prin seceta falusului
să ţi-l bag măcar o dată şi să ies
având pe cap căciuliţa ca de clovn plină
minţilor ancestrale
în rest să te iubesc în zgomotele tăcerii
alergând pe bidiviul dumnezeu
după ce orgasmic m-a luat dracu
şi sufletul meu e liniştit
ca un plod cu ţâţa mă-sii în gură
01745
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “truism ics.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14169312/truism-icsComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
se întâmplă, dar cine le mai observă
trecerea de la prima strofă la a doua pare produsă de-o izbucnire într-un peisaj domestic, ca și când poetul scria despre ale sale vedenii și ea îl citește peste umăr și îi spune:- dar de mine nu zici nimic!?
și-atunci să te ții draci
spor!