Poezie
Inexistență
1 min lectură·
Mediu
Inexistență-mi este din toate ieri din câte
Zidit-au către deltă al timpului amonte,
Secundă-acum se naște, o clipă-n orizont e
Și toate-n amintire în urmă-s coborâte.
Din flăcări despre vreme rămân cu vorba-n licăr
Iar tu, femeie-n mine, îmi zici de zbor suav
Din fulgul de zăpadă... Îndură-te, ridică-l
În rang de-a ta tăcere, mormintelor ca sclav.
Și cum pe la izvoare de pronii liniști curg
Vărsându-te în mine, icoană-a-mi fi oglinda
Să-mi fiu în iarna asta un propriu demiurg
Din plumb dumnezeirea-mi un aur făurind-a.
În piept îmi crește albul, pe el lumini a scrie
Mă-ntunec însă lesne cotrobăind sicrie
031.893
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Inexistență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14152778/inexistentaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘCȘCont șters✓Este frumos ce scrii aici, chiar dacă ultima linie ”cotrobăie sicrie” :), crează contrast cu mijlocul poemului ”suav”, ”fulgul”, ... se simte o deschidere în multitudinea de stări a poetului, cititorul intră cu ușurință în acea ”Inexistență” emotivă pusă în versuri.
0
ȘPscriu și eu să treacă vremea...
Ai remarcat corect contrastul
dar eu tocmai pe el mizam în text...
Mulțumiri!
Ai remarcat corect contrastul
dar eu tocmai pe el mizam în text...
Mulțumiri!
0
RRDacă „inexistența” ar pătrunde intruziv și funest în neantul ființial construit de spirit pentru a arunca în el deșeurile, rebuturile și reziduurile existențiale, eurile ar fi vulnerabile la sepulcral și lacre și ar fi necesar să umplem neantul cu esența divină din noi.
0