Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
@stefan-petrea
Poezie

Inexistență

1 min lectură·
Mediu
Inexistență-mi este din toate ieri din câte
Zidit-au către deltă al timpului amonte,
Secundă-acum se naște, o clipă-n orizont e
Și toate-n amintire în urmă-s coborâte.
Din flăcări despre vreme rămân cu vorba-n licăr
Iar tu, femeie-n mine, îmi zici de zbor suav
Din fulgul de zăpadă... Îndură-te, ridică-l
În rang de-a ta tăcere, mormintelor ca sclav.
Și cum pe la izvoare de pronii liniști curg
Vărsându-te în mine, icoană-a-mi fi oglinda
Să-mi fiu în iarna asta un propriu demiurg
Din plumb dumnezeirea-mi un aur făurind-a.
În piept îmi crește albul, pe el lumini a scrie
Mă-ntunec însă lesne cotrobăind sicrie
031.877
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “Inexistență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14152778/inexistenta

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-55051CȘCont șters✓
Este frumos ce scrii aici, chiar dacă ultima linie ”cotrobăie sicrie” :), crează contrast cu mijlocul poemului ”suav”, ”fulgul”, ... se simte o deschidere în multitudinea de stări a poetului, cititorul intră cu ușurință în acea ”Inexistență” emotivă pusă în versuri.



0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea✓
scriu și eu să treacă vremea...

Ai remarcat corect contrastul
dar eu tocmai pe el mizam în text...

Mulțumiri!
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Dacă „inexistența” ar pătrunde intruziv și funest în neantul ființial construit de spirit pentru a arunca în el deșeurile, rebuturile și reziduurile existențiale, eurile ar fi vulnerabile la sepulcral și lacre și ar fi necesar să umplem neantul cu esența divină din noi.
0