Poezie

nițică plagiere parcă

1 min lectură·13 aprilie 2020

Mediu

tu locuiești vis-à-vis de visele mele

de fiecare dată când deschid fereastra spre fereastra ta

se întâmplă un aur în aer

și toate gândurile mi se fac mici cât o pălărie de rouă pe flori,

sângele o ia cuminte la sănătoasa

rămân gol în mine,

în coajă de piele

atunci deschizi și tu fereastra

și tot golul meu te umple,

locul dintre odăile noastre nu mai există,

ne zidim în pereții despărțitori

să nu ni se mai scufunde-n distanță

mănăstirea de-amor

facem dragoste acolo, în ziduri

fără a ne mișca trupul din trupul celuilalt,

tăindu-ne buzele să ne alerge pe corp

și-n toată locuirea de șoaptă,

în locul buzelor așezând tăcerea

tăcere ne este de la nimic la eternitate drumul

pereții încep să vorbească

urlând într-o limbă de var

că nu ne mai îndură în piept

revenim în odăi,

închidem ferestrele,

mănăstirea se scufundă-n distanță

011.940

Despre aceasta lucrare

Autor: Ștefan Petrea
Tip: Poezie
Cuvinte: 146
Citire: 1 min
Versuri: 26
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “nițică plagiere parcă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14146073/nitica-plagiere-parca

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓14 apr. 2020

Nu ai cum să „rămâi gol” în tine, „în coajă de piele”, căci creația îți umple tot lăuntrul, iar configurațiile ei sunt cuvintele ce au construit pas cu pas, etapă cu etapă artistul ce glisează de la interior la exterior și invers.
Rezonez mai amplu la poemele tale fără rimă.