Poezie
sub tăcere
1 min lectură·
Mediu
culoare de tăcere și răcnet pietrei, clipa...
eram poem de vânt pe sub pământ și leneș
legam la guri sărutul și șoapta, fedeleș
pe când se deschidea la ceață-n zare pipa
apoi veneam spre-asupra cu strigătul de paie
pe foc de chinuri, oameni și mai nimic în rest
o mică nemurire iubeam la tine-n gest
de lacrimă-n tristețea zidită-n văz de ploaie
*
având de umbre patimi mormintele ne cresc
ca-n argument bacovii, ca-n turmentări nichita;
dar sub tăcere totul e nălucind ursita
și coaja cea de vorbe cu miezul eminesc
074635
0
Asta a sti de n-ar fi mai bine sa sterg textul de mai sus
(nu prea stiu, acu mi se pare f bun, acu imi pare sub orice critica)
dar si spre a vedea (si aici rog si editorii sa ma ajute)
daca functioneaza comul (oarecare) pe paginile mele...
Nu e nevoie decat de un cuvant, doua...
Multumesc anticipat!