Poezie
deci
sonet
1 min lectură·
Mediu
o sferă-n fața slovei se deschide
penița îmbiind la preacuvinte,
la rugăciuni grozave-n jurăminte
în umbre-ale făpturilor lichide.
veneai în straiul tău de oseminte
din ancestrale voci în vremuri vide
și zbor la nemurire se divide
în toată-această-aducere-aminte.
și ne ciocneam de stele-n zvon metalic
pe-asfaltul gândului eram un ciob
iar tu-mbrăcată-n frumuseți, letalic.
și iar veneam spre tine, să-ți fiu rob,
cu rațiunea-n nimbul animalic,
la pieptul tău trăiam anaerob.
011.998
0
Cuvintele care nu se potrivesc, nu-și găsesc locul în poezie și nu sunt adecvate cu structura lirică, se ciocnesc și în urma impactului apare un spațiu „anaerob’’.