Poezie
putregai de apă (de mântuire)
sonet
1 min lectură·
Mediu
tot urcă-n zare, înviind pe toate
culoarea dimineților, trezită
de o mirare iar e-n tot păzită
de întunericul din grai de gloate.
mister de vin e-n apa putrezită
din călimara unde-s criști să-noate
spre nemurirea ce-a iubi ne poate
și-n sufletele noastre nu ezită.
tristeți aleargă-n calea bucuriei
lichefieri de vis etern să soarbă,
noi dăm răvaș pe drumul mărturiei.
și tot mai mult în duh ni-i nuntă, fiarbă
în noi eternitatea zidăriei
de mântuire sub un fir de iarbă.
012.980
0
Tot ce este viu desfășoară ’’misterele’’ în caleidoscopul vieții în care se încuibă ’’tristețea’’ și se inculcă ’’bucuria’’.