Poezie
o poezie fumată
1 min lectură·
Mediu
vine noaptea iubirii noastre
în bezna rațiunii de a fi doi
șciopătezi, te-a sărutat pe gând Dumnezeu
încă mă scald în visul tău deasupra de fire
distanțele încep a se țese
în goblenul despărțirii
cu trup alături de mine, departe...
în verdele singurătății
e tânără rămânerea în unul; încă
îți încolăcești lutul pe după ultima noastră dimineață
când urcă vorbe din cafea
întru aducerii aminte
curând
învelișul șoaptelor de iubire năpârlește
rămânând carnea crudă a cuvântului
fiert în bezne de adio
în pielea iubirii scriem un ultim poem
pe zambila surâsului tău încă
crește o nouă primăvară,
alta decât
pe zvelta lumină a naturii
dar
prin urma ta înparfumată
e-o poezie ce-i fumată
de un zadar;
prin colțurile unei ape seci
te seci din mine tot mai mult
și urci în goane de tumult
și pleci
012.698
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “o poezie fumată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14105058/o-poezie-fumataComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“O poezie fumată” își așază viciul în structura ei, în fumul ei se înăbușă cuvintele, care în lipsa sensurilor profunde, fumează țigară după țigară, cu țigările formate din clișeele ce intoxică poezia, un “zadar” repetat ca o mantră “seacă” viața de sevele fericirii, iar în “rațiunea” pierzându-și veridicitatea, verosimilitatea și obiectivitatea, s-au infiltrat “beznele”, obnubilând-o.
0