Poezie
vârste
sonet
1 min lectură·
Mediu
miroși a tinerețe-n stea pierdută...
ci verdele abia adie-n ramuri,
biserica din tine e în hramuri
curgând prin toată-a timpului redută.
privesc spre lume prin firidei geamuri,
dar calea către tine e vândută;
doar Dumnezeu cu lene te sărută
ungând himer de buze cu balsamuri.
în mierea ce mi-o dai, să îmi ajungă
un drum de dragoste aduce prunci
dar untul țâței tale mă alungă.
era nimica totul pe atunci,
ci ești o conjugare-n gându-mi, lungă
și visul tău de piatră îl arunci.
012.581
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “vârste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14105055/varsteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dacă siderarea face din “vis” “piatră”, în loc să fie lumină divină care mijlocește plenitudinea din fericire și beneficul din ideal, să aruncăm visul în ochiul nefiindului, pentru a nu se mai uita clandestin la viață, căci ne rămân celelalte vise sublimate, cu care umplem variabilele viitorului.
0
