Poezie
agonia (2)
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
iubiri de celuloză la cafele
în dimineți de naștere-n cuvinte
ori de murit în literă, cuminte -
în curgerea acestui timp la fel e.
ni se răstoarnă pace-n oseminte
sub cerul cel cu muribunde stele
dar dragul meu de tine e-n atele
și între noi o dragoste ne minte.
rostirea dulce ne-mpresoară încă,
o vărs în templul leneș de hârtie
zidit pe alb ca valul pe o stâncă.
albeața foii veșnicia știe
de n-ai vorbi o zicere adâncă
iar graiul tău de lesne nu se scrie.
033445
0
și între noi o dragoste ne minte
... pură agonie. mă înclin!