Luminez lumina din ochii tăi

Luminez cu văzul lumina ochilor tăi dar întunericul a pus umbra la pămînt eu mă aflu înăuntru din strivirea dintre umbră și întuneric se nasc copiii zîmbetului și lumina în cel mai rău caz electrică.

Porți pe buze un sărut și un zîmbet electrice cînd îmi apropii ochii de zîmbetul tău electrozii implantați în creier de către D-zeu iau foc refăcîndu-mă cînd lutul gurii mai are un centimetru pînă la gura ta electronii văzduhului iau foc în împreunarea în patrul buzelor noi doi suntem o bombă electrică ori poate doar o baterie reîncărcabilă pentru nervii lui D-zeu.

Noaptea e ok doar păsările de noapte mă sperie niciodată nu știi cînd huiduiesc a moarte de se-așterne bucata de pînză neagră deasupra prispei casei în perete.

Sunt un pui de filosof pasăre phoenix împăiat cînd voi ajunge la senectutea cuvîntului îmi voi da foc spre a învia

într-un dresor al Poeziei un abracadabrist al literei refuzînd pe trup respirația bătrîneții

Curaj băiete îmi spuneau - curajul e o sinucidere și ceram curaj cu fiecare pas pe care îl făceam în trupele de elită ale literei