Poezie
aievea
1 min lectură·
Mediu
sărutul tău îmi lenevi pe buze.
cenușa mi se-mpietri în purpuriu
și ochii tăi îi mai cuprinsei o dată - a cîta oară? -
fără-a-i înțelege.
plăpînda tremurare peste ei își găsi ființă
în două cristale curgînd anevoie
către culmea de sălaș
a împreunării în patrul buzelor.
privindu-mă repezi temătoare,
lacrimile mă chemară palmă alintîndu-te.
eu stam o vreme deși gîndul nu-mi era altunde
și dorul mă mușca naiv de marginile celei bătîndu-mi
în piept.
și ieri fusese nicidecum altfel
și mîine mă voi regăsi asemenea,
dar azi...
te-ntreb, azi e-aievea
sau poate doar o amintire ori
- șTiu eu?! -
premoniție?
033.707
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “aievea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14011872/aieveaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LCLClupu ionut catalin✓Stefan, am simtit printre cuvinte un soi de nostalgie de vara, aievea unei intamplari deja cunoscute. M-a surprins versul "lacrimile mă chemară (in/precum o) palmă alintîndu-te" - aici gasesc adunata toata puterea amintirilor.
0
ȘPDa, Catalin, amintirile nu mor niciodsts...
0
LAai mai renunta la perfectul simplu, daca te-ai gandi pe undeva la un alt fel de taiere a versurilor si sa pastrezi imaginile mai condensate, nu pierdute in text, ti-ai face un mare serviciu. am remarcat si eu versul de are se vorbea in com-ul anterior. cu el sinca doua trei imagini ai face poezie buna.
0