Pontificare

Glumețu-ar spune că
- În epigramă boantă -
Cu ași în mînecă,
De Ponta că-i o... poantă.

Ponta, poantă, pontificare... un joc de cuvinte drăguț, pe care un autor glumeț încearcă să-l folosească într-o epigramă. Aceasta, însă, nu este construită chiar bine. În primul rând "spune că" nu rimează cu "înecă", ultimele vocale accentuate fiind u respectiv î. Apoi, din punct de vedere sintactic. "Glumețu-ar spune că [...] de Ponta că-i o poantă". Vă sugerez să înlocuiți "că" (de exemplu: Glumețul spune-așa, Glumețu-așa ar spune.... Succes!

Glumețu-ar spune-așa
- În epigramă boantă:
Chiar și-așezat pe șa
De Ponta că-i o... poantă.

Acum nu se mai justifică "de"-ul din ultimul vers. Oare, ar merge "Un Ponta-i doar o poantă"?
Dacă nu, poate o inversiune ar rezolva problema. Adică, ultimele versuri să fie acestea:

Glumețu-ar spune-așa:
Că Ponta-i tot o poantă.

Presupun că "șaua" semnifică scaunul acela confortabil din Guvern, altfel versul nu s-ar justifica.

Știu, sunt grele chinurile facerii unei epigrame. Dar respirați adânc și nu renunțați! :)

Glumețu-ar spune-așa
- În epigramă boantă:
Că Ponta-i tot o poantă
Chiar așezat pe șa.

Ați mutat poanta în penultimul vers. Eu mai am răbdare, sper că și dumneavoastră.

Multumiri!

Vali Slavu ține să dea sfaturi privind locul poantelor.

De colo-colo plimbi o poantă
Ca să devină amuzantă
Eforturile-s inutile
Degeaba, e-n zadar, copile!

Cuțitul limbii dacă taie
Nu pune pe grăit peceți
Degeaba tot trimiți săgeți,
Degeaba, e-n zadar, tataie.

Insistă Vali, cu eforturi vane,
Să șlefuiască versuri grosolane;
Eforturi vane, gesturi inutile:
Nu faci catrene –e-n zadar– cu pile.
:)

Stefan Petrea, replica pentru Tataia e foarte bună!

Încearcă Petru să ne convertească
Cum ieri făcea cu tot poporul
Tot așteptînd Hristos să se ivească
În van, Ioan botezătorul.

:)