de obicei nu sunt genul niciunei femei

și sugestiv, chiar plastic, v-am citit și sonetele, unele nemaipomenite, dar versul alb vă prinde foarte bine și văd largirea orizontului în sfera realului incisv, lipsit de metaforele fantomatice

numai bine, Tudor V.

mi-a plăcut, e puternic, sincer, asumat, masculin :)
o spunere directă care captează tocmai prin asta și discursul de aici atrage încă de la început. rețin strofa a doua care mi s-a părut și cea mai bună, un fel de climax al confesiunii...în fine:
„nu știu ce dracu ai văzut la mine
nu-ți pot procura nici măcar un orgasm
ejaculez încă de la sexul la rece
atunci mă ridic de pe tine
ca de pe o saltea subțire
și aprind țigara de după deja”
aș scoate noaptea pustie de stele și mort de tine sunt care parcă nu sunt în tonul textului care are voce puternică...versurile astea două sunt puțin dulcege și dezechilibrează
fain, mai trec,

iulia

asta e genul de poezie pe care as pune-o in atelier. ii lipseste tot ce inseamna poezie, idee, substrat, metafora, transcendere, substitut etc. parca erai mai atent in alte texte.

Tudor, multam de vorbele frumoase.

Iulia, tu esti putin mai incisiva,
tocmai de aceea ma bucur ca ti-a placut.

Leonard, am inceput sa ma invat cu Atelierul,
n-ar fi fost un capat de tara daca intra si textul asta acolo.
Ce retin insa cu bucurie e faptul ca ma citesti.

Multumesc prieteni!