Poezie
nichitism 3
1 min lectură·
Mediu
umblam prin umbra cuiva
ca la mine acasă
îngerul nimic nu spunea
și luna ieșise pe terasă
din casa cu nori plumburii
infinit mai grozavi
decât faptul banal că nu mai vii.
rătăceau ai ploii zugravi
între a fi și moarte
îmi scriam numele pe apă
să îl ducă departe
căci numele acesta în mine sapă
o existență cel puțin ciudată
și care pe unii i-ar face infirmi
azi nu mai este vremea de altădată
poți orice să afirmi
și afirm că mă dor toate păsările
și-n tine toate nepăsările
023.145
0
dar poemul de față este ratat...
Am reținut doar versurile de mai jos,
care pot intra în economia unui viitor poem...
\"umblam prin umbra cuiva,
ai ploii zugravi\"
De Nichita trebuie să ne despărțim,
să luăm distanță, să-l putem vedea cu adevărat.
Sunt multe de spus... Bunăoară, doar un exemplu:
citirea lui Nichita, fără experiență și cheie,
le-a produs multora chiar și...memorie remanentă,
ca să nu mai zic de epigonismul în care-au căzut
și din care nu-i poți trezi nici cu tunul...
Așa se face că întâlnești zeci, sute de versuri
ale lui Nichita în textele unor tineri sau mai
puțin tineri...
În fine, sunt multe de spus...
Tu ai calea ta, a sonetului,
care nu-i nicidecum revolută,
dimpotrivă!
Același Sibi