Poezie
Doar cînd își vinde iadul vreun prelat
sonet
1 min lectură·
Mediu
Ne-a copt pe-atâta soarele, iubito
Că toamna tristă-i meritat refugiu
Chiar de în nori ne-acoperă ca-n giulgiu
Și în mormânt te răsucești, Nichito.
N-avem de apărat vreun fals prestigiu
Nici eu nu am, nici tu, îndrăgostito
Doar pasărea ce-n sânu-ți ai pitit-o
A mai rămas din vară ca vestigiu.
Odaia e doar cât să mă încapă
Nu cer pe lumea asta vreun palat.
Tu vii adeseori, de-acum în capă
Și colindăm prin Măr în lung și-n lat.
Eternitatea din făpturi ne scapă
Doar când își vinde iadul vreun prelat.
001.879
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Doar cînd își vinde iadul vreun prelat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13952835/doar-cind-isi-vinde-iadul-vreun-prelatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.