Poezie
liniștește-te, dormi
1 min lectură·
Mediu
liniștește-te, dormi,
eu m-am trezit prea devreme
atunci când e prea târziu în noapte
să mai vezi lumina stelele
ochii nu recunosc întunericul acesta
de unde o fi venind
în alunecarea de pleoape parcă e mai multă lumină
și câteva lumi ori numai amintiri
despre lună
când își tocea scânteile argintice
de toate lucrurile
de toate realitățile acestea
o realitate ești tu și nu te iubesc
cum ar fi cuviincios cu tresăriri de inimă
o realitate sunt eu în sfârșit o realitate
încotro merge poemul acesta
unde a început știu ți-am spus de liniște
dar unde se sfârșește
poate acum
mă îmbrac bărbătește
și îmi lipesc tălpile
de drum
033.626
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “liniștește-te, dormi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13937359/linisteste-te-dormiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDStefan, imi pare rau, abia mult dupa ce am facut comentariul meu m-am gandit ca poate nu m-am exprimat destul de clar, eu nu stiu de ce vazusem o finete si o caldura ascunsa aici, o negare a negatiei, data de o oarecare ezitare (ezitare mi s-a parut ca citesc) „o realitate sunt eu in sfarsit o realitate”. Deci aceste elemente pe care eu le-am intrezarit m-au facut sa iti apreciez poezia ca in acelasi timp sobra si graitoare. Fara acea caldura ascunsa n-ar fi nimc sobru si graitor.
0
\"mă îmbrac bărbătește
și îmi lipesc tălpile
de drum\".
Frumoasă zicerea.
LIM.