Poezie
Sonetul șapte
1 min lectură·
Mediu
În rouă e o șoaptă de lumină.
Pe când se stinge apa, se preface
În muget. Zarea ziua o desface.
Te-ncumetă, iubito,-n pragu-mi vină
Că-s lepădat de iaduri și am pace.
Suflarea toată în sărut închină
Învie-mă firesc din rădăcină
Că-n mine umbra încă de mai zace.
Și împrimăvărește-mă, femeie,
Sunt încă iarna nopții ce trecut-a
În nări să-mi torni parfum de orhidee
Ori de zambile. Ard visări. Doar bruta
Tăcerii, leneș peste nori se-ncheie.
Stau în uitare, clipe bând cu suta...
034.133
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonetul șapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13935111/sonetul-sapteComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASUn sonet despre dorința de a ieși
din cercul tragediei, despre negarea
acesteia cu erosul deplin, cu femeia:
bucurie a trupului și a sufletul,
chezășie de stat în rostul lumii,
smerire paulină...
Semnul trezirii este
aparent nepuncioasa rouă...
Multe sunt de spus...
Poate nu este întâmplător
că această mărturie,
o veritabilă și sinceră spovadă,
autorul o face în Săptămâna Patemilor...
Rămân alături de verbul
mai tânărului meu prieten Octav,
cu speranța într-o întâmplare
mântuitoare...
din cercul tragediei, despre negarea
acesteia cu erosul deplin, cu femeia:
bucurie a trupului și a sufletul,
chezășie de stat în rostul lumii,
smerire paulină...
Semnul trezirii este
aparent nepuncioasa rouă...
Multe sunt de spus...
Poate nu este întâmplător
că această mărturie,
o veritabilă și sinceră spovadă,
autorul o face în Săptămâna Patemilor...
Rămân alături de verbul
mai tânărului meu prieten Octav,
cu speranța într-o întâmplare
mântuitoare...
0
ȘPOttilia, Aurel multumesc de trecere...
0
Ottilia Ardeleanu