Poezie
Pe atunci...
1 min lectură·
Mediu
Pe atunci
versul nu-mi rostea
depărtările interioare
nu știam încotro
zboară cuvintele
după ce un poet moare
marea mi se părea maro
și că un singur ghiocel nu doare
nu știam încotro
se duce primăvara aceasta
după ce se duce
și apoi vine cealălaltă
nu știam încotro se duce albastrul
cerului noaptea, când plouă
cu lumină cernută și nu știam
de ce nemurirea nu ni-i dată și nouă
033.088
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pe atunci....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13932696/pe-atunciComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
imi place starea pe care o creezi...dupa ce un poet moare...M-am simtit pentru o clipa mai bogat cu o poezie. Multumesc!
0
Versul acesta - pentru că așa l-am citit de la început și până în final- este de o încărcătură emoțională deosebită.
Metafore ce curg nostalgic într-un timp ce se scurge de “atunci” și pînă în “nemurire”.
Mi-a plăcut foarte mult.
Ottilia Ardeleanu
Metafore ce curg nostalgic într-un timp ce se scurge de “atunci” și pînă în “nemurire”.
Mi-a plăcut foarte mult.
Ottilia Ardeleanu
0
IOAN, Ottlia, ma bucura spusele voastre.
Ajunsesem sa cred ca nu mai pot cu adevarat
scrie poezie.
Mutumesc...
0
