Poezie
sonet
legat
1 min lectură·
Mediu
În zori se-aud în depărtată sală
Acorduri ce îi sunt necunoscute
Afară zi lumina își ascute
Și dimineața-i ca mereu, egală.
Nu-i nici micime, nu e-n fire gală
Pe nimeni chem, niciuna strigă: Du-te,
Adu dorință! Timpul, în redute
Îmi ține soarta nimănui vasală.
Dar vorba,-n urmă, e un fapt notoriu.
Legat ardent de neștiute moaște
Supus, legat în neaflat pretoriu.
Din setea neurmată de-a cunoaște,
Mă aflu stând furiș în Purgatoriu.
În foc să zac, în lume voi renaște...?!
034.491
0
Aș scoate \"și\"-ul (într-o primă instanță...).