Poezie
al treilea pseudo-sonet
1 min lectură·
Mediu
``Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată...``
Sonete, M.Eminescu
Afară-i toamnă, frunză-n agonie
Și norii-au cotropit întreg ținutul
Iar stropii amintesc parcă de cnutul
Care ținea un semen în robie.
Iar omul își îmbracă lutul
Cu haine moi, de cald să-i ție
Doar eu de frigul aprig din vecie
N-am apărare alta decât vrutul.
Afară-i toamnă, vreme-n agonie
Uitată-i vara, iarna bate-n ușă
Din frig, mai frig doar o să fie.
Pe drum strănută-n palme o mătușă
Și-un plod de fată, zgribulie
Strănută aprig în mănușă.
023581
0
să vezi cum se gată
poezia românească!
Eu mi-am vinit în hire;
și pi mini mă coprinsăsi
tot o așa mare spăimoșenie.
Să him cu rabdari,
copchilul nu se-ntoarce acas
făr de a găsi oile cele pierdute.
Îmi place tari slova Matali,
de mult noptez p-aci,
ba, petrec și prin ceasurili zâlii.
Acum, abia, prinsăi și curajul șela
și însemnai trecerea.
De nu vei slobozî zăvozii din curmeie,
mai trec...
La mulția ani, Petrea!