Poezie
(ne) timpul pietrelor
sonet
1 min lectură·
Mediu
și ochii pietrelor tresar, iubito,
așa cum sunt, căzuți in veșnicie
și cufundați in nalta poezie
ce cu un braț agale ai lovit-o.
statuia nemuririi noastre vie
târziu nu e,-amurg de-am răsărit-o
și calea de-nceput n-am rătăcit-o,
iar visul taina incă ne-o mai știe.
secundele clipesc acel monoclu
și vremea-și poartă falsa dioptrie
pe orizontul mărginit de cioclu.
ne-om dăltui-n netimp și sihăstrie!
să lepădăm ce-a fost și ce-o să fie,
înveșmântați in suflete pe soclu.
023.666
0
ochii pietrelor tresar
vremea-și poartă falsa dioptrie
înveșmântați in suflete
nu-ti fie frica sa scrii fara ritm si rima, \"se poarta\" si-i face si bine poeziei sa mai iasa si ea in camasa de seara