Din sâmbure de stea

Din sâmbure de stea enigma crește Și îndărăt e haosul feroce, De sub lumini o umbră am în voce Și vremea mea de om e prinsă-n clește. Având iar păsări pieptul să-mi sufoce În mine-i zbor ce-o taină învelește, Dar scriu pe limbi ce umblă-n nefirește Chiar dacă mor o clipă-n timp atroce. În adevăr suind în întrebare Răspunsul tace în misterul gol Și-n infinit cuvântul se-ntrezare. Pe foaie mi-e penița rostogol Dar miezuri nu-s la mine pe altare Să dea divinităților ocol.