fărădelegile mele

Am fost şi eu rebel, de am crezut că estetica urâtului mă va salva. Poate la ego face bine, dar doar atât. Când arta încetează să mai fie un paleativ şi devine un instrument de şoc, numai vârsta vă mai poate salva, pentru că orice altă scuză e de domeniul patologicului. Sper că sunteți foarte tânăr... Altfel, aici avem un text în care pare că ați ales toate consumabilele de alături, de parcă v-ar fi călăuzit o mână tremurândă.

Dovezi:
Bisturiul autodivin - o calamitate şi la nivel poetic, dar şi lohic, ca un semem cu psoriasis invaziv,
Doctorul Dumnezeu care separă siamezele, adevărut e că putea fi Matache Măcelaru poreclit Dumnezeu,
Alcoolul vizibil e categoria din care face parte berea vizibilă, nu?,
Pastilele poeziei îmi spune că există şi supozitoarele poeziei şi drenul de clismă al sonetului,
Cur cu hemoroizi infectați şi coi amputat sunt dovada clară că Doctorul în cauză sigur nu e Dumnezeu, mai degrabă Ciomu. Stați prost şi cu igiena, de anatomie nu mai zic, fiindcă hemoroizii se irită dar nu se infectează....

Dar cel mai atroce mi se pare mama dumneavoastră care vă fată. Aici e scârba majoră, a unei galerii de rebuturi pe care vă grăbiți să o revendicați drept instalație. Mama dumneavoastră care sper că e sănătoasă ştie că v-a fătat? Eu aş ibtra în pământ de ruşine...

V-am comentat acest text pentru a înțelege ce simte un cititor avizat, care nu mai roşeşte în fața teribilismelor. Vi se pare cumva că aŧi fost nedreptățit la analiza acestei scrieri? Sau că v-am tratat superfluu? Chiar mi-ar plăcea să îmi explicați estetica urâtului în viziunea dumneavoastră, dar nu azi.