Am obosit de graiul bând hârtie

Am obosit de graiul bând hârtie De moartea cea din fiecare filă Misterul când peniţa îmi împilă Ori frumuseţea văzul meu o ştie. Mi-e încă litera la sens copilă Deşi o duc prin codrii de sicrie Mai înainte-n alb noroi de-a scrie Când am un gust de sete inutilă. Nuntind zădărnicie mi-e-n cuvinte Şi-n urmă-i strâns de vorbe mult sobor Da-n ochi nu-i mai nimic să reprezinte. De mă înalţ în mine ori cobor Doar vanul strigă-n foii oseminte În un uitat de linişte obor.