Când scriu

Mi-e litera pe muntele sisific Umplută-n cărnuri de zădărnicie Plângând pe azi din ieri în ce-o să fie Dar mal de timp pe ape nu edific. Icoana-i rece, doar de sfinţi grafie Chiar dacă ruga-i os de vis magnific Şi-apoi mă venerez şi mă zeific Când mai deschid Pandorei o cutie. Dar chiar şi sacru tot nu am cuvinte În călimară când se strâng furtuni, Tu vii şi-mi ceri de umbre-a mă dezminte. Şi inutil în foaie mă aduni Să picur veşnicia pe morminte, Când scriu stilou-mi poartă leziuni.