identitate

plouă cu amintiri în suburbia minţii mintea se face mică uneori şi vomită trecutul de exemplu o ia cu greaţă când ţi-am rupt himenul şi falusul meu mândru valsa pe valuri de sânge introducându-se mai mult în fericirea aceea mică, mică cât o jucărie a haosului confundându-se uneori cu arma din mâna unui soldat al raiului ori al iadului, după preferinţa proaspetei femei încă virgină la minte, acomodându-se greu cu speranţa în prunc uneori voma minţii are culoarea albastră a sângelui de copil, rege peste toate şi tu, femeie, ai un rege mic din flori ce cresc în identitatea mea