29... 40 de ani 2 ani şi 2 anotimpuri

pe braţele zilei ce a sosit mai mor c-un centimetru până la raclă născându-mă cu 40 de ani 2 ani şi 2 anotimpuri în spinare mama doarme visându-şi travaliul cu mine şi tocmai de-atunci tot n-am reuşit să mă sinucid de-acu ce mai, ştreangul a putrezit în podul casei săpunul e o coajă uscată iar dedesubt scăunelul a ieşit din cuie mama îmi aduce cafeaua la pat să alung ieşirea dracului din ou Dumnezeu citeşte cartea pe care i-am scris-o e o carte de rugăciuni din amintirea genunchilor zdrobiţi la icoană taică-meu înjură ca la uşa cortului, gura lui devine blajină când îi joc în privire un teatru de fiu risipitor, mi-am cheltuit anii pe clipe şi oricât aş suci firul Ariadnei ori aş redeschide cutia Pandorei nădejdea încă unui ceas printre oameni se prăbuşeşte-n secundă