Femeia în haine albe

Combustii pe-albe-altare-n plâns râzânde Cu înc-un verb apoi îmi intensific Urca îmi pare însă-n pisc sisific Căzând în ale altora osânde. Şi-oricât de tai şi-n literă rectific Urlând lumina ori tenebre blânde Îmi stă peniţei ce s-a zis la pânde Zadar demonic zborului mirific. Pe unde-i clipa care-mi aparţine De ani cu zeci tot sinele-mi întreb La porţi de iad ori pe la uşi divine. Şi crucea-mi creşte-n spate ca un gheb Un cui bătut în palmă stih devine Aceleaşi răstigniri în foaie-njgheb...