E încă-n cer pe nori parfum de ploaie

E încă-n cer pe nori parfum de ploaie Când vechiul toamnei iernii se îmbie Îs coborâte frunzele-n sicrie, În carnea tainei adevărul taie... Pe albul iarăși pașii ne om scrie Enigme nu-s în frigului văpaie, Să suie miezul coaja se jupoaie La Dumnezeu cu ruga-n feerie... Pe gheața care vine-n stih alunec, Acela în pruncie de zadar De te mai chem, femeie,-n vieții zar În răsărit de clipă mă întunec... Că ești stafia timpului de vară Și de ființa ta-n odaie-mi ești avară