fără ritm oleacă rimă

dedesubt hârtia murise giulgiu de cuvinte preacurvind învelea putregaiul alb preotul scrib își învelise măselele cu licoare de foc cerneala aceea ce scrie în sânge galop oricum acesta e născut decedat în grai de neființă, cu esența în plop strigând sub ploaia cu îngeri, cu liniște strop... dedesubt hârtia murise ci chipul ei alb e verde de vise ca o primăvară ori poate ca la o spaimă dedesubt hârtia avea un cavou strămoșesc și cu faimă; când preotul scrib beția-și îngaimă e moartă hârtia sub nașteri de ou... hârtia murise pe sub neruine... tu, scrib al sihăstriei tale călugărind a șoaptelor vestale, un ceas de veghe vine...! un dumnezeu proptind putreziciuni acolo unde alb se descompune acolo patru sunt dimensiuni, ambrozii în divine leziuni; hârtia-i moartă, slova mă răpune...