exorcizări cu femeie (zic!)

- Sonet, de n-ai fi tu aș mozoli gura veșniciei degeaba, n-am lumânare să-ți așez la căpătâi de-ncheiere, te duc la cripta sacului de nu te dumiresc virtual sub ochii tot mai alert bănuitori de rime, măcar de-ar fi debut ci recidivez, îmi place pârnaia asta și mama toarnă iar foc în sobă cu celuloza pe care mi-am lăsat urechea stiloului să asculte venirea posterității - * Sonetul: Exiști în clipa-n veșnicii stăpână, În haina nemișcării, grea de vise... Când noaptea pleacă-n dimineți promise Tu vii, pe chip zăpezi și ochi de zână. Iar tainei șoapta mi te dăruise Ca între-n piept pereți să îmi rămână Din duhul tău adâncuri de fântână Cu ape-având deșertăciuni ucise. Femeie, zic!, amor nu am de altă Mirării poezie, cale-n hram Privirii mele, mănăstire-naltă. Dar în veșmânt de frică tremuram Căci te-nstelezi a depărtări și-n daltă Cioplești tristeți de fără straie ram...