Pleiadă poetică

Și ne jucam a morții toți... Cavoul era clădit cu zid de existență ne tremura și sângele-n cadență prin plumb, cel vechi și prin acela noul... Sub tei mai lăcrimam o inocență ades dogmatică, de strop, ca Oul... Din îngeri îngerești strig eroul pe Argeș care cobora esență... Să respirăm iar umbra păsărească! Nichita doarme-n giulgiu necuvânt, un cal fugind oprește-n stih să pască... Și fără a ucide taine, cânt corola din cenușă să renască, minuni pe ochi, pe buze ori mormânt...