Singurătatea ca patologie

singurătatea e o patologie a omului leneș la glumă acela trage la geamul odăii perdele negre viața lui e un doliu repurtând victorii în noțiunea de Singur sub flamura lui Unu înaintează în întâmplare femeile sale sunt frumusețile unei neizbânzi, ale unei inexistențe suită pe soclul iubirii de sine crengile tăcerii n-au vânt în frunze nici o foșnire de fustă nu adie-n singurătatea omului leneș la glumă pe nopțile lui albe cerneala întunericului acidulează gândul singurătatea lui e un morb veneric născut demult, din iubirea pentru o femeie într-o noțiune fără revers prietene - îi zic - femeia aceea nu există... e doar trăirea stelelor în noaptea propriului tău cer