Aiurea

ca o tăcere mergi descălțată pe cărarea măruntaielor mele goală de înțelesuri alergi erupând lava oftării tale îmi descui sternul să te primesc în inimă ca într-o chirurgie aparte doctorul e nevăzător de taine taie orbește în pieptul meu pe pipăite bisturiul supurează orizont în zarea aceea te scalzi în lumină să-mi revii spălată în cuibul pieptului acolo uneori mă renaști legănându-mă pe brațele resufletului întoarcerea în larvă din fluture se face cu aprobare de Sus Dumnezeu ține Județ cu Vremea în lipsă pruncul din mine țipă culori de Dimineață Viața e o entitate intermediară înfiptă în miezul Eternității tu a nimicniciei mele nimicire trezești în mine pofte aproape culinare îți beau lacrima de dragoste de mine dintr-o supă fiartă cu îngeri într-aiurea pășesc păsări și te învinovățesc de zbor de litere popor mânjește goală haina pielii tale Fructul ne pregătește păcate în ograda Șarpelui zidit pe zadar ne este gândul facem schimb de experiență-n salivă sărutul ni s-a lipit de guri