Domiciliat în interiorul visului

am defrișat pădurile mele de gând, prea nu erau în interiorul rațiunii de a lichefia lumina ce cădea a o piatră, traversând văzduhul ca pe o trecere de pietoni, agățată vertical pe unde circulă cu viteză vehicule aviare taică-meu îmi zice mereu că o să mor și nu mă vindec de-a mâzgăli eu îi arunc o vorbă că-s poet, râde - pierzi vremea, băiete, poezia e o curvă pentru sărmani - domiciliat în interiorul visului înfig în stânca interioară steagul izbânzii pe cruce sunt figurine de pluș, ce dansează pe furiș de tata mama îmi citește din arta de a scrie fără a zice nimic - băiete, mă bucur și-mi place cum întinerești eternitatea - dulce mamă, cruea mea din cuvânt izvorăște voi muri treaz de sărăcie să știu și tot voi aluneca albastru pe un gram de hârtie