Dar mai mereu pe liră am mizat

Prin viață moartea-o clipă nu mă lasă Spre-a respira mai pe nebănuite Și gândurile-mi sunt învinuite De veșnicie că nu le mai pasă. Jertfeam lumini, apoi spre 'Nalt suite În mintea-mi ce nihilul o apasă Căci tot mai mult alunec în crevasă; Pe unde-or fi tăceri ieri Ceruite... Căci mai mereu pe liră am mizat Pe o alcătuire etno-cultă Dar Litere-s astăzi de... mezat. Sunt mulți pe Dumnezeu de îl consultă De mama respectivului, vizat. Întoarce-obrazul Domnul la insultă.