Sonet pentru mama (2 Mai)

Mai trece mâine-un an prin viața mamei Tot tânără, ca un copil, rămas-a Și-atunci când îmi întinde-n tindă masa, Ori stins de lume, stând în miezul cramei. I s-a schimbat, de-atâta timp, grimasa Dar nu a coborât în cea a dramei Și cu vecina noastră-un joc de dame-i Momentul singur când își lasă casa. Nu e cuvânt destul de-a spune totul Icoana ei mă naște unde-aș fi Și cred mereu că ea va fi pivotul În jurul căruia mă voi roti Și-n vremea-n ce nu cred ca idiotul Când gura ei nu va putea rosti.