rictus

sîngele Timpului meu e albastru zilnic preling din stilou sîngele pe hîrtia alb-fecioară cu fiecare literă devine femeie zilnic scriu bătînd ritmul zilnic demolez viața spre a ridica pe temelia ei mici clădiri de plastilină unii văd în plastilină un burete de șters sîngele din vene dar această plastilină albastră - cuvîntul nu e decît sabia unui oștean