Chemarea florii
Să nu dorești să știi cum e
Când stai și-aștepți o mângâiere
Care-n nopți singuratice
O alina a ta durere.
Înseninând ca ea mereu
Să nu te mai gândești la stea,
Tu,
AMOR FURAT
Fantome ratacite-n noapte,
Fiori, placeri sublime si chiar ura,
In nesiguranta mai departe…
Slobod instinctul ce te fura
Ca aburul din pacla deasa
Ca teama de-a felinei
PENDULA EULUI
Clipa se umfla si se sparge mereu,
Miticitate a existentei cunostintei,
Sfera tangenta a spatiului meu,
Diferentiere fortata a fiintei.
In ceruri paralele mintea-mi
LUMINA CREMENII
Arheopterix îi îmbrățișează hidos
tăria lăptoasă, de ceață…
iar el despărțit de perechea-i de viață
aleargă actuncea,
și în sus și în jos…
c-așa este vântul,
și urlă
Inserare
Ecouri cuneiforme
Se-opresc starnind ecou
Din multe alte forme…
Primordialul ou,
Bat clopotele-n dunga
Lipseste cineva!
Altcineva , in fuga
Se stinge tot asa,
Nici o lumina-n
Se joaca fulgi-n zbor,
Fac ghidusii… de dor,
Si-n jocul lor, de zor,
Zoresc…, stiind ca mor.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Esti insasi pasiunea,
Ce-o dezvelesti si-alungi
Si-abia admiri minunea
De
Indurerat
Nu plange! Ochii tai ma dor,
In ochii mei durerea-i noua
Caci lacrima nu-i bob de roua
Ci cer de scoici tremuratoar.
Curg perle care vor sa iasa
Din linistea din fundul marii
La
Aproape de-adevar
Noi existente-n Metagalaxie-aruncate
A plasmuit Inceputul din pamant framantat
Din energii ascunse, spre-adaptare dotate,
Din inteligibilu-I Spirit universal intrupat.
In
“TIMI”
Asculți, privind din Carul Mare,
Ori din alți sori, rătăcitori
Materia tâșnind din foc de soare...
Plăceri, enigme, spasme și fiori.
De prin a timpului
Sabinele
Tresalta energiile in cripte
Chemate-n ciclul devenirilor,
Al cercului ce se dezminte
Ravnind la jocul amintirilor.
Dintr-alt divin create…
Orgoliul taratoarelor
E-n trupuri
In zadar
Alerg inapoia-mi…
Dorind sa blochez clepsidra,
Sa-ntarzii amurgul
Ce doare.
Urletul sumbru
Se-agata de stele...
Cioburi de sticla prelinge vidul celest
Si se transforma,
In cioburi
BLASFEMIE
(Un alt Luceafar)
Prezentul și trecutul 1
În viitor sunt, poate,
Căci câte cunoscute
Necunoscute-s toate.
Puzderie de stele 2
‘ntratâtea galaxii…
Simțiri făra de
Din Oul planetei bucăți replicate,
Destine mutante pierdute-n nezbor...
Vibreazaăn primordiale idei înghețate,
În cuibul din ghiața bolnavă de dor.
Un fulger scanteie în piatră-ncuiat,
Fugită
Rasar Ielele in albul diminetii
Ca obsedatele iubiri,
Dupa ce in umbra noptii
Depanasem impreuna amintiri.
Ganduri frumoase si ghidusii,
Despre floarea dragostei
Din poiana dorului,
In
Clepsidra veche-ntoarce o noua era poate,
In clocot ...\"muzici dulce\", perechi viclene toate,
Prizonieri ursitei strabate mai departe
Eterna “ratacire” prin ceruri paralele
Ravnind la vechi
De ce,
Din ochii tai frumosi ca de felina
Scantei de dor incins doresc sa iasa?
Si cum suspini zvacnind sub luna plina..
In pieptu-ti frematand suflarea deasa?
De ce,
Sprancenele-ti
Măreție și joc
Cerule!
Te rog...
Trimiteți din nou sondele,
Săgețile de foc...
Câinii de vânătoare ai Raiului.
Să salte din ungher în ungher
Cu agerimea gândului...
Gonind prin toate
Acum, văzduhul tace liniștit,
Prin aerul călduț de peste zi
Un stol de rândunele a pornit,
Vestind furtuna care va veni.
Se-apropie din miază-noapte norii
Amenințând în
Vino iubito!
să evadăm în ireal…
să fim cu capul în nori
zi și noapte,
să ne-aruncăm în visare
și să uităm de uitarea
ademenitoare...
să fugim de condamnare
evitând dualitatea
Destin din alte timpuri, de-ai săi fiind uitat
pe prispa culmii rasă, veghind cu frunza-i vie...
el, înrobit de vreme și-aproape de uscat
visează libertatea ce neamul său o știe.
Copacul
Lucios de galben, auriu și verde,
lumina dezmierdând-o cu alint,
este-o închipuire al vechiului său gând
șirag de perle repezi care în vis se pierde.
Ivit din amețeala neânțelese-i rugi
se
