Poezii

Chemarea florii Să nu dorești să știi cum e Când stai și-aștepți o mângâiere Care-n nopți singuratice O alina a ta durere. Înseninând ca ea mereu Să nu te mai gândești la stea, Tu,

AMOR FURAT Fantome ratacite-n noapte, Fiori, placeri sublime si chiar ura, In nesiguranta mai departe… Slobod instinctul ce te fura Ca aburul din pacla deasa Ca teama de-a felinei

PENDULA EULUI Clipa se umfla si se sparge mereu, Miticitate a existentei cunostintei, Sfera tangenta a spatiului meu, Diferentiere fortata a fiintei. In ceruri paralele mintea-mi

LUMINA CREMENII Arheopterix îi îmbrățișează hidos tăria lăptoasă, de ceață… iar el despărțit de perechea-i de viață aleargă actuncea, și în sus și în jos… c-așa este vântul, și urlă

Inserare Ecouri cuneiforme Se-opresc starnind ecou Din multe alte forme… Primordialul ou, Bat clopotele-n dunga Lipseste cineva! Altcineva , in fuga Se stinge tot asa, Nici o lumina-n

Se joaca fulgi-n zbor, Fac ghidusii… de dor, Si-n jocul lor, de zor, Zoresc…, stiind ca mor. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Esti insasi pasiunea, Ce-o dezvelesti si-alungi Si-abia admiri minunea De

Indurerat Nu plange! Ochii tai ma dor, In ochii mei durerea-i noua Caci lacrima nu-i bob de roua Ci cer de scoici tremuratoar. Curg perle care vor sa iasa Din linistea din fundul marii La

(DEDICATII) ………………………………… El va ca sa se da la ea, Da nu sa ia ci ca sa da, Si ea de nu va da sa da El nu va fi pe ea la

Aproape de-adevar Noi existente-n Metagalaxie-aruncate A plasmuit Inceputul din pamant framantat Din energii ascunse, spre-adaptare dotate, Din inteligibilu-I Spirit universal intrupat. In

“TIMI” Asculți, privind din Carul Mare, Ori din alți sori, rătăcitori Materia tâșnind din foc de soare... Plăceri, enigme, spasme și fiori. De prin a timpului

Sabinele Tresalta energiile in cripte Chemate-n ciclul devenirilor, Al cercului ce se dezminte Ravnind la jocul amintirilor. Dintr-alt divin create… Orgoliul taratoarelor E-n trupuri

In zadar Alerg inapoia-mi… Dorind sa blochez clepsidra, Sa-ntarzii amurgul Ce doare. Urletul sumbru Se-agata de stele... Cioburi de sticla prelinge vidul celest Si se transforma, In cioburi

BLASFEMIE (Un alt Luceafar) Prezentul și trecutul 1 În viitor sunt, poate, Căci câte cunoscute Necunoscute-s toate. Puzderie de stele 2 ‘ntratâtea galaxii… Simțiri făra de

Din Oul planetei bucăți replicate, Destine mutante pierdute-n nezbor... Vibreazaăn primordiale idei înghețate, În cuibul din ghiața bolnavă de dor. Un fulger scanteie în piatră-ncuiat, Fugită

Rasar Ielele in albul diminetii Ca obsedatele iubiri, Dupa ce in umbra noptii Depanasem impreuna amintiri. Ganduri frumoase si ghidusii, Despre floarea dragostei Din poiana dorului, In

Clepsidra veche-ntoarce o noua era poate, In clocot ...\"muzici dulce\", perechi viclene toate, Prizonieri ursitei strabate mai departe Eterna “ratacire” prin ceruri paralele Ravnind la vechi

Acum, văzduhul tace liniștit, Prin aerul călduț de peste zi Un stol de rândunele a pornit, Vestind furtuna care va veni. Se-apropie din miază-noapte norii Amenințând în

Poezia-i... melodie are ritm si rima sa, ce scrii tu... vreau să se știe ce e ? proză sau manea...

Vino iubito! să evadăm în ireal… să fim cu capul în nori zi și noapte, să ne-aruncăm în visare și să uităm de uitarea ademenitoare... să fugim de condamnare evitând dualitatea

Lucios de galben, auriu și verde, lumina dezmierdând-o cu alint, este-o închipuire al vechiului său gând șirag de perle repezi care în vis se pierde. Ivit din amețeala neânțelese-i rugi se