Poezie
Chemarea florii
nufărul
1 min lectură·
Mediu
Chemarea florii
Să nu dorești să știi cum e
Când stai și-aștepți o mângâiere
Care-n nopți singuratice
O alina a ta durere.
Înseninând ca ea mereu
Să nu te mai gândești la stea,
Tu, steaua sufletului meu
De ce nu vrei să fii a mea?
În argintiile întinderi,
Sclipiri din haina nopții strai…
Lăsa-voi vechile deprinderi
Coboară lânga mine, stai.
Ne vom lăsa seduși de ape
Și duși de-al undei vechi izvor
Tu vei lăsa ca să îți scape
Din umeri, rochia ușor…
Din crestet vălul ți-oi desprinde
Pe pieptu-ți cadă, dezgolit,
Iar tâmpla când ți s-o aprinde…
Þi-oi răcorio cu-n alint,
Căci nufărul a înflorit.
035.356
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefan Nechita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefan Nechita. “Chemarea florii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-nechita/poezie/173157/chemarea-floriiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LN