Să fii aproape de Everest,
Să vezi încă nu tot,
Priveliștea mirifică,
Să simți formele de relief,
Să urci și să cobori,
Să admiri albastrul nepalez,
Revărsat în imagini galben feerice,
Peste
Parodie de tristețe, plecată pe litoral
Să cearnă nisipul din scoici,
Să ascundă răul în adâncuri,
Cu o undă de revenire
La maturitate, plină de libertate
Cu un mesaj de iubire printre
Dintr-un punct mare, într-o lume de puncte,
Cuprinse în cercul evolutiv,
A apărut un punct mic, adică eu.
Rostogolit în zone nedefinite, fără culoare,
Am învațat după alfabet intersecții de
Singur în drumul către altă lume
Port stigmatul neștiinței de a alege momentul
Trecerii firești, cu plăcere.
Când vremea spune da,
Spre cartierul locuințelor reci
Chiriaș in viața
Pictate pe ape,
Icoane fantastice udate,
De lacrimi aurii acumulate,
Surâd vremii aproape.
E timpul evlaviei,
Ora trezirii la viața,
A celor pătimași adorației
Ieșiți la lumină din
Nu mi-e frică de fantome,
De lucruri pe care le pot spune.
Nu mi-e frică să mor
Deși unii urcați cu pompa pe scară
Așteaptă să ies din cercul meu
Și să cad în Parlament,
Unde sunt cei vorbiți
Copil nebun și frumos,
Cu ochi negri albăstrii, fălos,
De știi răzlețe iubiri
Să te treacă fiori
Din doi in doi,
În pas trecut amândoi,
Aruncă otrava pe apă
Și privește-o liniștit pe
Locul e pustiu și gol
Lipsește ceva, în esență,
Iubirea ce iese în evidență,
Desfășurată undeva, pe un atol.
Locul e fără sentimente,
Urme rare de regrete,
Iubind un pic absolutul
Îl
Doamne dă-mi puterea să trec peste toate,
Când știu că lumina de sus ne veghează
Iar fiecare clipă se împarte între trecut și prezent
Amintiri cu îngeri întrate în suflet.
Cum altfel să te purtăm
Așteptându-l pe...?
Nu pe Godot, ci pe un alt acrobat
De circ, în zona liberă a salturilor mortale,
Care udă cu stropitoarea trapezul plin de talc
Să alunece sentimentele himere
În zona ascunsă
O pânză de păianjen mă înconjoară
Printre pietre dispuse asimetric
Într-o zonă fără de cunoaștere,
Lipsit de camere de vedere,
Cu prim-planuri în labirintul ființei.
Alerg în cercul definit
La semnal treci strada,
Þi-e frică de viață,
De semne opuse neînțelese,
Croite de un destin aparte.
Și încerci să vezi efemerul
Unei iubiri de sine
Ghemuit într-o ființă mică
Un om pasager
Când simți că ți se pregătește ceva,
E timpul să fii la primire
Să incepi analize intrinseci,
Să dai deoparte pănze de păianjen
Și să vezi dacă ce-i real și frumos
Poate schimba păreri contrare
Intersecții de lumi paralele,
Cu aceleași întrebări,
Ce-i bine și ce-i rău
Pentru cine și de ce ?
Intersecții de gânduri ascunse
Cu imagini diferite
Evaluare pur personală
A timpului
Un telefon sună rece
În ziduri de noapte
Ecou al minții perverse
E de bine sau rău ?
Sună în cercuri de culoare
În altă lume cu timp propriu
Fără vrere de răspuns,
De ce să schimbe starea
Acolo nu este iarbă,
Acolo nu este apă,
Dar există ideea de viață,
Înfiripată din resturi de ere.
Idee nebună, de ar fi
Să vezi desenată iubirea
În timpuri aiurea,
Printre cratere,
Burning, burning, it’s fire
De amestecat gândurile de existența timpului
Coborât din marea Veșnicie, la nivel de percepție
Simțit psihic cu oarecare îndoială.
Sunt vorbe la care vrei
SM