Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

oamenii cu lupe nu te iubesc

arta de a te succede

1 min lectură·
Mediu
ziua are culoarea unei remorci ruginite
înălțimile par iluzii
dacă le privești în apă

mai mult chiar
dacă vrei să alergi picioarele sunt
și nu sunt

ploaia îți aduce aminte
de zilele când scriai peste alte scrisuri
suprapunerile nu te urcau
totuși
amețeai

se țipa
la tine
adică
tu erai ceva din care a venit vremea
să iasă o prăpastie

în genunchi și cu ochii
doi câte doi
aranjeză drumul lung
ca pe un covor plin de fuioare
sau bețe cu vată de sticlă

pisicile rup pe alocuri
timpul cu ghearele
tu
arătă
că nu îți pasă
și privește apăsat peste umăr

decupează etichete din viitor
și lipește-le pe frigider

te aștept la ultimul etaj al blocului acesta
care încă nu s-a construit


oamenii ar trebui să mângâie apăsat oglinzile lor
până la sângerare
înainte de a-ți spune ție ce și cum
074.276
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
142
Citire
1 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

ștefan ciobanu. “oamenii cu lupe nu te iubesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/245120/oamenii-cu-lupe-nu-te-iubesc

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@madalin-ciorteaMCMadalin Ciortea
Un poem care m-a fascinat. Mult har, un condei vast si in cautare avida de reflux sentimental neconditionat. Am apreciat suprapunerea planurilor cat si continua sfasiere intru cunoastere.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
suprapunerile te ridica pana iti dau aripi. multumesc de trecere si apreciere
seara buna
0
citita strofa de strofa se doreste un intreg
lupa ptr mine oricum este un obiect care dupa ce e folosit aduce napasta
nu mi-a fost prea bine dupa ce am citit de invitatia la etajul acelui bloc
cred sau mi se pare mie ca aici e vorba de o poveste cu supra-dimensiune, nici nu intreb ca raspunsul ar putea sa imi naufragieze ceva zile
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
din succesiunea tulburată de imagini, din decupările acestea ca o purificare (o, atât de prezente la autor), îmi rămâne de aici sfârșitul. e mai decis, deși nu are pretenție de certitudine. el și titlul. restul e drumul dintre, cu aceeași cadență ca de obicei, cu aceeași curgere necurgere. sau invers. (luate separat, strofele precedente ar putea fi bune puncte de plecare spre)
dar ce fain final, totuși.
0
@adela-settiASAdela Setti
\"te aștept la ultimul etaj al blocului acesta
care încă nu s-a construit\"
țin să îți spun că textul acesta mi-a plăcut mult. e ca o călătorie prin ochiurile timpului, destrămate de pisici. trasmite o senzație de libertate acută și în același timp resemnată de a nu se putea supune. o atmosferă cu iz urban și totuși proaspăt pentru că răcoarea ploii traversează tot poemul, de la un capăt la celălalt. de citat, ar trebui să citez tot.
în umila mea opinie, ar trebui recomandat, pentru forța interioară degajată, pentru curgerea fără sincope a scriiturii.
eu pot doar înstela. și o fac cu multă plăcere.
Adela
0
Distincție acordată
@adela-settiASAdela Setti
rătăcită din grabă și entuziasm.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
anni, \'invitatia de la etaj\' sperie mereu, mai ales când este vorba de timp. întregul se formează pe parcurs
mădălina, drumul trece mereu prin acele puncte de plecare. pentru că mereu trebuie să trăim ca și când plecăm undeva. muncește ca și când ai trăi o veșnicie, ai grijă de sufletul tău ca și când ai muri mâine, ceva în genul acesta
adela, mulțumesc de stea în primul rând. dacă ție ți-a plăcut așa de mult atunci poezia nu are nevoie să fie trecută la recomandate. scopul poeziei este să atingă cel puțin o persoană. restul e poezie:D. cât despre ploaie chiar mă bucur că ai simțit-o pe tot parcursul poeziei. atât de mult am vrut să fie auzită de cititori, și iată că trebuie să fi doar puțin atent și o poți auzi. mulțumesc mult
0