Stefan Baiatu

Niciodată n-am să pot fi eu, cel adevărat... Când sunt singur, am curajul să strig, Să țip la mine ca la un zeu Ce-mi poate îndeplini dorințele Să strig pentru toate tăcerile lașe Ce mi-au uns

Aceasta e lumea în care se pare Că unul se naște, iar altul dispare. Te scoli dimineață, mănânci și tragi apa Așa fac bogații, săracii și Papa * Și ordinea asta la noi nu se

- Zâmbetul este\"primăvara râsului\". - Când ai găsit într-un loc o fărâmă de iubire, înseamnă că pe undeva aproape, există o uriașă rezervă de dragoste! - Șeful mă vede bine la față, numai dacă

\"O mare stea\" Am vrut să fiu o mare stea Să mă-nvârtesc prin cinema, Să spun frumos: Ah, te iubesc! Dar...n-am avut timp să citesc! La circ să fiu un acrobat Sau călăreț de

Necunoscută fată Și dacă n-am avut noroc De-o dragoste curată, Mă simt atât de fericit! Când te sărut, frumoaso Necunoscută fată Ce faci din noapte, răsărit Eu sunt un biet amorezat De

Aceeași comedie Pe tine eu, nu te cunosc de fel Ai fost cândva femeia mea perfectă Azi nu mă vezi, deși un crud inel Ne leagă! Și ne-ntâlnim în fiecare zi, La fel de reci ca două stânci

Ești vinovată! Vinovată ești, că n-ai ieșit în stradă Aseară, când o oră te-am chemat! Toți câinii m-au lătrat și din mansardă, C-o roșie în cap m-am căpătat!! Dacă nu mă vrei, de ce mi-ai

Triste sărbători Când primii fulgi Au căzut pe pământ, Stau la fereastră Mă-ntreb, cine sunt? Spune-mi tu Doamne De ce ai uitat Să-mi dai o rază Din tot ce-am visat? Unde s-au

Să nu ne amăgim Oricât m-ai privi Eu, nu simt nimic Mă doare și plâng Mă doare Sau poate acum Eu nu știu ce spun Ce singur mă simt Cu tine! Dragostea mea Să nu ne amăgim Tu ești o

În care din noi? În care din noi S-a sfârșit primăvara În care din noi, Frunzele au căzut? Mă-ntreb ades când văd Trecătorii pe stradă Mult prea grăbiți Pentr-un rol efemer! În care

Nebunul din piață Dă-mi călăule ștreangul Singur să mi-l pun pe cap Hai, grăbește-te că Raiul Se-nchide și-l scap! * Nu vreau multă paradă: Cum a fost, ce era Cerșetor la

De ce? De ce să n-am și eu, puțin noroc În lumea asta plină de păcat Și parcă timpul stă pe loc, De noapte legănat De ce să n-am și eu, în viață rost Când inocenții falnic

Regăsirea În a apelor splendoare Luna clară o privesc Mă ascund de orice floare Ca să uit cât te iubesc * Pentru ce aștept întruna Și de ce, noaptea

Priveam la geamul tău, Iar viscolul de-afară Mă îndemna mereu Să intru… într-o doară. Dar pentru ce mă mint Când inima ți-e dată? Mai frig în suflet simt Acum… ca niciodată! Iubito, ce