Motivul sărăciei
În timp ce pe ogoare
Puțini trag arătura,
Sunt mult prea mulți cei care
Se-mbogățesc...cu gura!
Din omenie
Am votat să-i fie bine
Candidatului ales,
Că vă spun, mi-era
Mi-e dor de tine, fata mea din vis
Ca o prințesă peste flori și vânt
Ai apărut cu părul blond și nins,
Ca o lumină albă pe pământ.
Mi-e dor de tine draga mea, mereu
Și pleopele când le
Statornicie
Dă gura-ți dulce s-o sărut
Să uit pe loc de-al vieții chin
Ce gât, ce trup nemaivăzut
Ai...sticla mea de vin!
Unor demagogi
Cu sângele clocotitor
Vorbind mereu de
Justiția
Printre munții de hârtie
Avocați și procurori,
Ea continuă să fie
Dreaptă...numai uneori.
Îngrijorare
Privesc cum plouă și tăcut,
Am parcă o reținere;
Atâta apă ce-a
Mă doare că-mi ești frate
De tricolor și neam
Mă doare că mai curge
Pur sânge de roman.
Ridica-te Ștefane,
Cu brațul tău cel sfânt
Unește iar Moldova
Cu-al patriei pământ!
Ce dacă-avem
În octombrie 21
Eu, m-am pregătit să mor
C-auzii că trag cu tunu’
În protoni și gata, zbor!
Că se face...una neagră,
Gaură ca la muieri
Și dispar cu leafa-ntreagă,
Ca omu’ de
Insultă-mă femeie, spune
Din nou acele vorbe grele.
Fă mahalaua să răsune
Cu glasul tău de trei lulele.
Ridică mâna iar la mine
Că-mi place să mă las bătut
Și zău, nu-mi e deloc
Cum vede că trăim puțin,
Guvernu-acesta, bată-l vina
Ne toarnă imediat venin
Scumpind benzina și lumina!
Mereu în criză noi suntem
Ba, aviară sau porcină
Că am ajuns azi să mă tem
Și de
Mitică, om însurat și cu frică în cele sfinte, își ia inima-n dinți și apelează la o tipă care lucra în construcții. Mai precis, ″făcea trotuarul″. Îi dă omul întâlnire într-o casă
Cu mâinile tremurând de emoție, am deschis plicul. Inima îmi bătea cu putere iar părul mi se tricota singur pe cap. Mintea o luase razna. Doamne, ce ordonat scrie fata asta! Ochii îmi alergau pe
Aseară, la un șpriț
Amicul meu și-a pus
Sufletul pe tavă.
Mă uitam, când la el,
Când la suflet...
Sufletul era mare
Dar...gol pe dinăuntru!
Se vedea cu ochiul liber
Interesul care se
O mâță speriată trece strada pe roșu. Dinspre Banca\"Persson Blayc\" se aud sfoărituri înfundate, provenind de la agentul de pază al băncii. E aproape unu noaptea.
- Stai! Strigă cu disperare
Mi-e dor de casa în care am lăsat
Copilăria, ce mult m-a fermecat,
Cu jocuri minunate și împliniri
Acum, le simt departe, biete amintiri...
Mi-e dor de seara ce-n taină ascundea
Fără
Ce simplă-i povața din fașă:
Să crești, să fii mare și bun!
Un țipăt și-o frunte golașă:
\"Eu sunt! Dați-mi rolul să-l spun!\"
Ștafeta e gata și schimbul,
Așteaptă-ntr-un colț
Îmi trece toamna prin buzunare
Mă uit ca la Sfintele Moaște
În piață la prețuri și-mi pare,
Că sunt un bou care paște.
Dar nu orice! Pasc mai ales;
Slogane de șes și promisiuni
Tot timpul
Cad fulgi de nea
Pe pământu-nghețat
Iarna e aspră
Și gerul uscat
Focul se joacă
Și-n umbrele lui,
Eu am pornit hai-hui
Flori mari de ghiață
La geamuri sclipesc,
Stau ca vrăjit
Fără voie
O planetă întreagă
Plânge zborul mortal
Al navetei Challenger
Către spațiul astral.
\"Condamnații la moarte\"
Ne zâmbeau pe ecran,
Nu știau c-aveau parte
De un drum spre liman
Și ce
Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Nu mai are răbdare.
Cu ochii sluțiți
Urmărind doar înaltul,
Noi trecem grăbiți;
Niște umbre de altul!
Nimic nu
- Într-o viață de om, reușești să înveți doar strictul necesar!
- Ca să ne fie bine tuturor, trebuie să scăpăm de cei care vor să le fie, numai lor bine!
- Cât de ușor criticăm ceva în care nu
Și nu e nimeni, nimeni să mă vadă!
Cum stau și plâng ades lângă izvor
Pierdută-i tinerețea ca o nadă,
Mușcată de a vieții tainic zbor
*
Pădurea-i ca o ceată împietrită
Mă plimb prin ea, cu
Am plecat la vânătoare
Cu un câine și-un ruxac
Nu era pe cer nici pic de soare,
Și mergeam puțin posac.
*
Mă gândeam cu-nfrigurare,
La vânatul mare, norocos
Însă după-o zi de
Vulpea, ursul și șacalul
Stăteau seara la taclale:
- Ce să spun, cumătră vulpe...
Te-ai cam îngrășat, matale!
Și-ai furat din sat cam multe!
Zice ursul verde-n față.
Ai dovada celor