Stefan Baiatu

Justiția Printre munții de hârtie Avocați și procurori, Ea continuă să fie Dreaptă...numai uneori. Îngrijorare Privesc cum plouă și tăcut, Am parcă o reținere; Atâta apă ce-a

Ah, cât aș vrea acum, Să te mai văd la fereastră... Am obosit să te aștept doar eu. Știu că s-a pierdut pe drum Toată dragostea noastră, Ce-i prea frumos se termină mereu. Anii vin, anii

Cad fulgi de nea Pe pământu-nghețat Iarna e aspră Și gerul uscat Focul se joacă Și-n umbrele lui, Eu am pornit hai-hui Flori mari de ghiață La geamuri sclipesc, Stau ca vrăjit Fără voie

De ce? De ce să n-am și eu, puțin noroc În lumea asta plină de păcat Și parcă timpul stă pe loc, De noapte legănat De ce să n-am și eu, în viață rost Când inocenții falnic

Mi-e dor de casa în care am lăsat Copilăria, ce mult m-a fermecat, Cu jocuri minunate și împliniri Acum, le simt departe, biete amintiri... Mi-e dor de seara ce-n taină ascundea Fără

Priveam la geamul tău, Iar viscolul de-afară Mă îndemna mereu Să intru… într-o doară. Dar pentru ce mă mint Când inima ți-e dată? Mai frig în suflet simt Acum… ca niciodată! Iubito, ce

Dom’le, eu înțeleg că reclama e sufletul comerțului dar, ce sufletul meu are ea, cu mine? Stau la masă liniștit, cu ochii geană la tv și deodată apare scârboșenia! Reclamă la puterea de

O mâță speriată trece strada pe roșu. Dinspre Banca\"Persson Blayc\" se aud sfoărituri înfundate, provenind de la agentul de pază al băncii. E aproape unu noaptea. - Stai! Strigă cu disperare

Când imaginea-i neclară Și tot cade-n linii lungi, Obosit de-a lor gargară, Parcă-i văd pe toți... în dungi!

Am plecat la vânătoare Cu un câine și-un ruxac Nu era pe cer nici pic de soare, Și mergeam puțin posac. * Mă gândeam cu-nfrigurare, La vânatul mare, norocos Însă după-o zi de

La-nceput de an vă scriu Și vă fac din piept urare: S-aveți toți -- din tată-n fiu -- Cota asta de mâncare!

Atmosferă conjugală. Ieri s-a supărat nevasta Și la mine s-a-ncruntat: - Dacă-o ștergi la meci, eu basta La mămica am plecat! M-am întors, m-am răsucit, I-am vorbit de \"cele

Politica te-nvață Ca-n goana după os, Cu cea mai tâmpă față, Să minți...politicos.

- Când crezi c-ai câștigat inima unei femei, ai câștigat o luptă, nu un război! - Săptămâna chioară, e numai pentru cei care au... tulburări de vedere! - Nu te bucura c-o să ai femeie în casă! Ea,

Îmi amintesc ce liniște era când nu se inventase bormașina roto și flexul. Mai împușcau vecinii câte un cui, două, dar rar. Acum e o veselie! Poți asculta la orice oră din zi, un concert sinistru în

O planetă întreagă Plânge zborul mortal Al navetei Challenger Către spațiul astral. \"Condamnații la moarte\" Ne zâmbeau pe ecran, Nu știau c-aveau parte De un drum spre liman Și ce

Crăciun: Colinde, cozonaci, interminabile emisiuni tv! Planuri, îmbulzeală, nervi, zile libere. Brazi, cadouri... Revelion: Urări de...bine, pocnituri, \"pocnitoare\", cozi la pâine și la

Suntem liberi, știe-oricine, Nu mai e cea fost, ca ieri! Ba, să vezi cât e de bine, Mulți din noi, sunt chiar șomeri!

Într-un autobuz modern, cum ar spune puștii: \"marfă\", o tânără aflată undeva mai în față, îmi zâmbea. Mă privea fix, iar la un moment dat, mi-a făcut din ochi! Simțeam că plutesc pe muzica ce

Ce simplă-i povața din fașă: Să crești, să fii mare și bun! Un țipăt și-o frunte golașă: \"Eu sunt! Dați-mi rolul să-l spun!\" Ștafeta e gata și schimbul, Așteaptă-ntr-un colț

Trăim într-o țară în care democrația a fost instaurată de cei care, nici n-au auzit de ea! Găști de, așa ziși politicieni, ne-au condus și încă ne conduc spre pierzanie! Noi tăcem și înghițim