Poezie

Singurul motiv

2 min lectură·29 septembrie 2008

Mediu

Niciodată n-am să pot fi eu, cel adevărat...

Când sunt singur, am curajul să strig,

Să țip la mine ca la un zeu

Ce-mi poate îndeplini dorințele

Să strig pentru toate tăcerile lașe

Ce mi-au uns grețos veșmintele!

Am citit undeva, că oamenii mor

Pentru o cauză dreaptă

Că epidemii lansează rachete în zbor!

Ce-mi pasă mie, dacă eu, cel adevărat

N-am curajul să urlu ca o sirenă

În fața durerii!

Lașii o duc bine, servilii la fel

Și-n fața puterii se-ndoaie mișel

Eu sunt o dinamită fără focos

Dați-mi scânteia ce-mi trebuie

Ca să mă eliberez și să fiu de folos

Cuiva: Acelui care sângerează

Sub copite de cal

Acelui disperat hăituit de călăi

Dați-mi o putere mai mare

Să pot mângâia copiii uciși

Cu mamele lor!

Nu mă lăsați acum!

Acum când lumea toată

Își face planuri, pentru o moarte nobilă,

Imaculată, cifrată, atomică

N-am să mai pot rezista

Privind la televizor, cadavre împinse

Cu buldozerul! În timp ce unii huzuresc

Și-și fac rezerve de petrol și bani, bani!

Cât mai mulți bani, pentru a ne sfida

Pe noi cei neputincioși și drepți

Pe noi, hamalii mondiali ai foamei!

Ciudată imagine a adevărului

Răsfrântă în oglinda albă a vieții!

Niciodată n-am să pot fi eu, cel adevărat!

Pentru că...sunt singur.

001.389

Stefan Baiatu. “Singurul motiv.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-baiatu/poezie/1803673/singurul-motiv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.