Stanica Ilie Viorel

a ajuns în ceașca cu cafea

spor!

"O eternoinfinitate de meta-mega-macrostări, de stări şi microstări în devenire."

mai ușor să aduci ofense
mai ușor să primești lauda
mai ușor să judeci
mai ușor să presupui

uman

fiecare având destinații*
cred că ori fără "fiecare", ori se înlocuiește cu "acestea"
sau "fiecare având o destinație diferită..."

dacă nu cumva chiar propui ca fiecare să aibă mai multe destinații

cred că se poate renunța la "fetița"
....
revin

nu merge...

dar, de dragul discuției, dacă prin perne ai propus " nori"
zorii de unde apar, nu din nori?

voiam să spun

părerile mele nu-ți este ușor să le ignori
sunt doar un "submediocru" după cum a spus pe aici un clasic în viață

Zorii-n pufoase perne
Răzbat să cearnă vecernii
departe de pavăza iernii
Pentru-nceputuri eterne...!

Sub cer draperii se ridică,
Șoapte-n întuneric dispar
Tenebre și vise apar
Pe franjuri albastre de sticlă

spor!

calea spre nefericirea pudibonzilor
poate că nici atât
se putea până în gât, în loc de uter
și nu s-a spus nimic de colul uterin și alte corpuri cerești din galaxie

mie îmi place să joc bridge, dar nu-mi place voleiul, prefer patinajul

textul tău, care este un manifest, are și nu are, convinge și nu convinge
dar, na, chestiune de gust

nu cred că cineva se ferește să îți comenteze textele din cauza textelor

mai sus este un exemplu clar, ți se întinde o mână, ți se explică atât de elegant că fraza aia este "deformată" încât, până și unul ca mine, limitat, observă că așa este, cum ți s-a spus, dar tu spui că totul este în regulă

altfel, mare talent, multă autosuficiență
oricum, capricios sau nu, pentru mine, ești unul dintre autorii preferați

spor!

"în noapte" l-aș elimina
muge*/ mugește

că-i rost de vreo bătaie zdravănă în urma căreia rămâne careva șontorog

această poezie
pentru că pe facebook mă feresc să las comentarii, mi-am zis să caut, să văd dacă nu este postată și aici
este un poem superb

câteva îngrijiri și e de pus în ramă

"Îi aud cum cad
Și se înșiră pe pielea ta fină
Ca un sfârc de gând care
de curând
S-a lăsat lovit de-acel infinit
Unde cresc ispite în cer înflorite
Și dansuri de stele ce-aprind
Din ele între goluri sfere."


"Ca atunci când cu aripa din spate
Îmi mângâiai zborul pe jumătate
Simt că-mi ștergi praful spre a mă divide
Din scoarța ta care adânc mă-întinde."


"Pe umerii tăi, ca prin văi finite,
Spre îndepărtare coboară cuminte
Ascunzând în zare privirea cu care
Gândul se visează cerc de amiază
Și mă cuprinde în zbor dinainte
Cu adânc de ploi îmbumbând cuvinte."


"Acela cu care sub lovituri de stropi
Prefac carnea apei în valuri și maluri
Unde odihnește umbra de cercei
Care se întinde pe umerii tăi."

"Ochii aceia din gând, ca al apei vis
Devenit abis, rostogolesc tulburi
Unda din care circular le cresc
Sfârșiri singulare de iris ceresc."

"Gol universal adânc de lumină
Din întinderile unde se visează
Pe umerii tăi, îmbumbiind cerceii,
Rădăcini de umbre în ei încrestează."

doar sugestii

spor!

jaguar

"pe socluri înalte sunt cinstiți eroii"
nu-i găsesc locul în peisaj

era să spun că nici versul următor nu se potrivește
"greierii inspirați compun rapsodii"
gândind la faptul că rapsozii încă hibernează,
dar apoi am observat diferența "compun" nu cântă, ceea ce este credibil

frumos!

ca Andrei, chiar dacă situația lui te-a inspirat să scrii acesf poem pe care îl văd ca fiind foarte reușit
ai venit cu metafore superbe!!!

pentru mine este un poem de pus în ramă

remarcabil

felicitări!

a citi/ cititul

bun!!!
de *****

tare mult mă bucur că ai scris acest poem, pentru că e de leac!

frumos!